Autumn...

    "A wind has blown the rain away and blown the sky away and all the leaves away, and the trees stand. I think, I too, have known autumn too long." (E. E. Cumming) 

     Iubesc toamna pentru aroma amintirilor din trecut, pentru dulce amăruia melancolie care îmi invadează sufletul. Pentru că fiecare frunză căzută îmi aminteşte de cât de efemeri suntem şi cât de trecătoare sunt lucrurile. Pentru că toamna aduce cu sine vremea de altădată când toate grijile şi frământările erau mici şi  totusi pentru mine la acea vreme atat de importante. Pentru că vântul rece miroase a plăcintă cu dovleac şi a gutui încălzite pe sobă…

     Pentru că ploaia rece mă trimite în culcuş, sub păturică, de unde scot doar mâinile pentru a citi o carte, a bea un ceai fierbinte sau pentru a tastă la laptop. Pentru că străzile vesele şi vii sunt acum calme şi neprimitoare, solitare şi nesfârşite, iar zgomotele zilelor de vară se pierd în eter şi nu se mai aud decât picăturile ploii şi sunetul lin al vântului. V-aţi gândit de cât de puţine anotimpuri tomnatice ne bucurăm? de foarte puţine. Şi atât de repede vin şi trec şi lasă în urma lor dulcea amăgire a tinereţii.   

     Aş vrea să fie un an doar toamnă. Sau poate doi, sau poate pentru totdeauna. Aşa poate nu aş mai rătăci printre himere şi aş fi mereu conştientă de ceea ce suntem şi de ceea ce nu vom ajunge niciodată să fim.